Ziua 155
Trezire blândă și bună, cu pace în vene, de parcă toată noaptea mi-au cântat arhanghelii sau heruvimii în urechi muzică de liniștit suflete. Am o senzație ca și cum aș fi plină de muzică, nici nu știu cum s-o pun în vorbe, că n-am mai trăit-o niciodată până acum. Nu e cu exaltare vioaie ci cu molcomire și relaxare. Ptiu, s-o fi spart buba cu boala și se face roz de bebeluș în mine! Nu-mi arog niciun merit dar simțământul ăsta plin de aromă nouă e tare fain. Și-mi dă un push mic, jos, din patul unde toată noaptea Spiky mi-a dormit colac, lipită de burtică. A fost o noapte tare faină, cu o căldură aparte în vintrele ei: de câte ori mă trezeam, vedeam sau simțeam ghemotocul negru de lângă mine, întindeam mâna s-o mângâi și mă mângâia înapoi blănița ei caldă și moale. Plus că ființa asta chiar emană ceva special de-mi dă așa, o liniște rotundă.
Am dat drumul intenției cu atâta bună stare că parcă am și simțit-o cum a plecat, ușoară. N-am mai agățat de picioarele ei niciun gând de judecată ci doar am rostit-o clar în mine, am așezat-o pe cuvinte și am eliberat-o simplu și curat. O, da' ce prea dimineață mișto mi-a venit azi la masa de joc!
***
Prea ca la țară a fost trezirea mea așa că desăvârșirea nu putea să aibă loc decât afară, pe terasă. Soarele acum se înalță, e lumina aia roz-galben-portocalie-lila care se varsă pe pământ și are un efect de ombre de jos în sus, cucul e și el părtaș de undeva că-și cânta prezența până la mine, coțofenele-și crăuie agitația, un fazan și-o făzănică se aleargă pe câmp, iar eu mă simt bine în solitudinea mea și în reprezentația de azi a naturii.
Dacă tot mă răsfață Universul, hai să fac un twist la apa mea caldă și să-i pun lămâie. E o jumătate de lămâie rămasă de la salată și se uită căscată la mine. Știu că e chiar indicat să pui lămâie, să alcalinizeze mediul prin care călătorește apa, dar mie dimineața nu-mi vine la îndemână să mă acresc și o sar la apel. Azi însă mi-a plăcut. Nu știu dacă mi-e corpul mai permisiv și nu mă mai strepezesc toată sau am decis eu să-mi placă, purtată pe brațe de invitația asta mișto la ce e acum și aici. Cum știu teoretic și ratez consistent practic, totul, dar totul, e o alegere personală. De la cum faci expir-inspirul până la a plonja în viața asta tulbure fără să știi să înoți. Totul e așezat, pe felii de posibilități, în eter, și așteaptă cuminți să pun mâna pe ele și să le aduc la lumina zilei mele. Să le înfăptuiesc, să le însuflețesc și să le trăiesc. Iar eu fac pe mine că mă-nțeapă-n coastă nu știu ce limitare sau mă-mpunge-n inimă nu știu care lipsă. Nu le minimizez nici p-astea dar tare bine mi-ar prinde să nici nu le mai gogoșesc. Era o vorbă în tinerețea mea de Vama Veche: răbdare și muștar. Le am pe amândouă, poate bag o fisă să văd ce iese la capătul celălalt.
***
Mama doarme iar eu valsez liniștea în bucătărie, pe ritmul ăla cu care m-am trezit în mine. Nu am chef de niciun zgomot din exteriorul cojii mele dar cânt eu încetișor Gramofonul lui Eugen Doga. E o melodie care mie-mi căptușește totul meu într-o bucurie sublimă și azi cadrează tare bine cu prea dimineața.
Singura care face notă discordantă flagrantă este laba piciorului în care m-am înțepat ieri. Nu știu dacă a fost viespe sau păianjen inculpatul, dar laba piciorului s-a umflat și înroșit și doare un strop la călcat. Dar nu o să las așa un mizilic să strice măreția suavă a momentului. Chiar așa-mi simt prezentul: mare, mare, de mă cuprinde și pe mine, firimitură, și tot Universul în aceeași bulă de acum dar și gingaș, plăpând și bun, ce mă invită să am grijă de el, să nu-l spulber cu un gând d-ăla buldozer, cum mi-e felul și obișnuița. Nu promit dar o o să fac tot ce pot.
***
Ca și ieri, deși aseară s-a culcat de pe la 17 și ceva, mama doarme până la 8. Atunci își primește și smoothieul și pe mine lângă el, vizibil mai bine decât dățile trecute. Pare că o bucură nițeluș asta, iar eu iau cu uimire bucuria asta și mi-o așez în inimă. Devin rare momentele în care mama exprimă suflet pur prin vorbe sau expresii, așa că le strâng și eu pentru zilele întunecate ale minții ei de mai târziu. O ameninț și azi cu Carrefourul și, și azi, zice ok. Orice ar fi, azi o scot din cameră și din casă. Oriunde, trebe să facă mișcare.
***
Mă agăț cu puterea omului care vrea roz în ochii ce au văzut doar negru lately, de atmosfera asta din mine ce se revarsă și spre afară și-mi fac timpul meu liber de dimineața, magic again. Am sorbit încet și intens smoothieul, am dat la o parte tinnitusul și am ascultat liniștea casei netrezite, am citit, am ascultat și m-am îmbogățit de perspective faine. Ptiu, să nu-ți fie de deochi, măi zi faină, măi!
***
Domnul meu nu știe de ce m-a lovit efuziunea dar îmi acceptă cu bucurie efervescența și îmbrățisările și pupăturile cu foc. De multe ori, simt că-mi doresc să mă fac mică-mică și să mă bag într-un pliu al inimii lui, să fiu cu el, cât mai aproape și cât mai tot timpul. Nu sunt leșioasă de fel, nici acaparatoare, nu-mi place să mă bag sub pielea și în sufletul sau timpul nimănui, dar la el se întâmplă excepția. Azi, mă dă pe dinafară trăirea și-i spun. Cred că noi oamenii, când primim bucăți de suflet pe tavă, ne fâstâcim și ne pierdem și nu știm să dăm momentului prețuirea pe care o merită. Îl văd că-l bucură o astfel de declarație dar îi văd și stângăcia. Oricum n-aștept nimic, e doar o dăruire, o bucurie și atât. No reply needed.
***
Nu o mai las pe mama să doarmă, o iau pe sus și pe repede-nainte la micul dejun. Stau cu ea azi în bucătărie, cu masca pe față, și pălăvrăgesc. A prins și ea curaj și parcă a băgat mai multă viață în viața ei. Ce dacă ne-am întors la dialogurile ei bine bătătorite pe o cărare de creier la ea, azi vorbește cu mine, are partener de discuții, nu se mai simte singură și se vede pe ea că îi place. Chicotesc mic în mine și o pregătesc emoțional pentru ieșire. Doar să mai aștepte un picușor, să mai culeg niște mușețel și plecăm.
Deși starea de slăbiciune mă mai ia în brațe din când în când, sunt mult, dar mult mai bine azi. Incomparabil. Din toate punctele de vedere.
Și pentru că trebe bătut fierul cât e cald, mai dau o tură și prin alte zone de câmp, să mai caut mușețel, mai ales că acum e și super curat la cât l-a spălat furtuna ieri și azi-noapte. Perseverența mea e răsplătită, mă întorc acasă cu destul mușețel și cu ceva sunătoare. Plus o descoperire bombă: în locul de unde am cules mușețel, cineva a aruncat pietre, mai mici sau foarte mari, de decor peisagistică grădină. Superbe. One man's trash is another man's treasure.
M-am întors acasă, mi-am cooptat domnul și-am adus acasă pietrele faine, și mai mici și mai mari, după cum ne-au ținut mușchii să le ridicăm, pentru viitoarea noastră fântânică. Totul cu niște transpirații, un strop de cărat și niște drumuri de mașină, scurte, că e aproape de casa noastră. Mereu mă încântă refolosirea iar acum e peste măsură de la fix ce-mi trebuia. Mulțam aruncătorului de comori!
***
Ca să știrbească puțin zâmbetul momentului, mama s-a culcat între drumurile noastre. Nu vreau s-o las, mă duc peste ea dar se face că nu mă aude. Sau chiar a plecat așa de departe că chiar nu mă aude.
Nu-i bai, o aștept, și azi, no matter what, vom ieși din casă. Până se trezește ea, numa' bine că-mi culeg floarea de tija de mușețel și îl pun și pe el la uscat, lângă fratele de ieri.
Nici nu și-a pus bine ochelarii pe nas, că m-am și înființat la ea în cameră. Luată repede, nu comentează, îi pun hainele de îmbrăcat pe pat și îi spun că o aștept jos.
Ieșirea e clasică dar am plimbat-o pe la cât mai multe magazine prin mall, să miște picioarele și să desțelenească mușchii. E din nou încântată de ce mare e mallul, a uitat că a mai fost aici dar ce mă uimește e că-mi spune: pe tipul ăsta îl știu, l-am mai văzut undeva, recunosc vocea tipei, pe baba asta o recunosc după păr și tot așa, ea îi știa pe toți. Nu comentez nimic, poate că ea, în somnurile ei lungi, călătorește în lumi paralele și-i întâlnește, cine știe?! N-am niciun răspuns logic la aceste amintiri ale ei cu niște oameni pe care știu că nu i-a mai văzut niciodată, dar nici nu mă mai impacientez. Fiecare vede ce poate și ce vrea, că fix așa fac și eu. Nu ratez însă prezența de spirit și mă bucur că am ieșit, că a făcut mișcare și că a și mâncat. Restul e cancan.
Ajungem acasă și ea e obosită, o debarc direct la ea în cameră, o schimb și o las să se liniștească, cu rebusurile noi în brațe și cu Sassy lângă ea. Și una și cealaltă se bucură de prezența celeilalte așa că nu vreau să stric tabloul și plec.
***
Mă întorc la mușețelul meu. După care spăl terasa. După care mai fac grounding vreo oră, cu toată laba piciorului care s-a umflat și mai tare, în pământul jilav și moale, și buruienesc.
Doamne, ce-mi place! Ca un copiluț, mă apuc să frământ cu picioarele pământul, să fac forme cu călcâiele, îmi bag și lăbuțele în pământul lutos, am o explozie de joacă în mine pe care vreau s-o scot afară. Cred că am downloadat în pământ o grămadă de balast emoțional, doar prin simpla mea joacă de-a modelatul! E ceva tare frumos în contactul ăla de gol de piele și cald de pământ. Ceva atât de curat că nu poate fi murdărit de colbul ăsta ce s-a înfășurat printre degetele mele și mi-a intrat sub unghii. Nu concurez la titlul de cocheta zilei dar sigur mi-am luat azi un trofeu. De neprețuit.
***
Un duș fain și prezent, cu apa care curge cu abundență să spele gânduri și păcate și să fixeze alte gânduri și alte stări, minutul de aur înainte de apusul soarelui, cu desene pe peretele dormitorului și cu domnul meu alături, îmbrățișarea patului și liniștea obloanelor Universului care se lasă peste zi și peste vieți, mi-au încheiat o zi frumoasă. Am fost pe cai mari azi. Ce a fost diferit față de alte zile? Ce învăț eu din ziua de azi? Îmi răspund simplu, fără calcule și dezlegări de teoreme: am ales să fiu bine.
O ultimă alegere a zilei este punerea degetului pe recunoștințele zilei, deși azi inima mi-a fost plină de mulțumire pentru tot. Pentru trezire, pentru că mă simt bine fizic, pentru că mă simt bine emoțional, pentru mușețel, pentru domnul meu, pentru comoara de pietre găsită, pentru ieșirea cu mama, pentru joaca cu pământul, pentru soare, pentru aurul din aer, pentru Spiky, pentru copila mea iubită, pentru Maya, pentru tot ce am dar și pentru ce nu am. Mulțam!
Frumosul unei zile frumoase, pe repeat:
https://www.youtube.com/watch?v=mEmyZLaaRWc