Ziua 148
Tot ce mi-aduc aminte din ziua de azi a fost dimineața, în care m-am dat jos din pat și mi-am făcut ritualul în bucătărie.
Starea fizică e din ce în ce mai rea, nu pot sta în picioare mai deloc, nici nu cred că mai am alte gânduri decât sforțarea mea de a nu mă prăbuși, jonglarea cu respirația și cu stomacul, să nu vomit.
Astea au fost singurele mele momente trează mai mult decât să beau o înghițitură de ceai sau să mănânc un covrig sau o banană.
Am dormit tot restul timpului, cu vise ciudate, grele, complicate și stresante. Dar le prefer pe ele decât starea asta de sfârșeală conștientă pe care o trăiesc când sunt trează.
N-am trăit nicio zi ca asta până acum dar viața e oricum surprinzătoare.