Despre mine

Hello! Sunt Biannca Locatelli și ești pe blogul meu de stări.

Nu neapărat my happy place, ci locul unde m-am dezbrăcat de toate, mai puțin de mine și unde-s vulnerabilă, deschisă, autentică, deprimată sau puternică. Nici nu contează cum, că-s toate niște etichete. Dar le pun să te ghidez, să decizi dacă pierzi timpul pe aici sau nu.

Pentru că viața nu te întreabă dacă ești pregătit să iei în piept și suflet o provocare, nici pe tine și nici pe cei din jurul tău, Alzheimerul mamei m-a surprins atât de tare încât s-a căscat un hău în mintea, inima și viața mea. 

Nu am știut cum să procesez durerea și frica și disperarea și singurătatea ce m-au invadat și le-am adunat în mine, strat peste strat peste strat. M-am învelit în toate grijile posibile și imposibile că m-am încurcat în ele ca într-o plasă de pescuit și mi-am dezgolit inima în așteptarea salvării. Din exterior. Până când mi-a venit răspunsul-supapă: scrisul. Din interior. Am început să scot afară tot răul, să-l articulez zilnic, să fac spațiu în mine, să încep să înțeleg ce mi se întâmplă.

Ca mine, sunt mulți. Dacă prin scrisul meu zilnic ajut fie pe cineva în aceeași situație ca a mea, fie pe cineva care are pe cineva drag în aceeași situație, înseamnă că supapa mi-a fost busolă bună.

Promit să te ajute cât permiți tu să o facă, nu mă fălesc că aș fi vreo scriitoare, dar cu siguranță ce vei citi aici este real și autentic.

Poți să mă judeci, să-mi lași o vorbă caldă, să mă critici sau să-mi zici ceva funny, mai rău decât m-a lovit demența mamei nu o poate face nimic și nimeni.

Pentru că da, acest blog va fi jurnalul meu zilnic pentru primul an de conviețuire cu Alzheimerul.