M-am apucat să pregătesc prânzul. În timp ce dădeam din mâini, am devenit atentă la un alt zgomot care nu era de la camera de supraveghere. Era al meu. Venea din gât. Cântam!! E adevărat că nu o melodie din cale afară de veselă, dar cântam! Doamne, suntem și păpuși și păpușari, în același timp! Materie și spirit!

Îți trebe exercițiu să suprimi vârful limbii să nu trimită săgeți când urechea a perceput un vibe amenințător. Din păcate, în acele momente, foarte puțini reușesc să-și asculte inima. Ea nu e întinată de semnalele astea exterioare confuze și confuzante. Inima e singura care știe adevărul, dar are vocea prea mică în acele momente, îți trebe liniște în tine să o auzi. Iar dacă la tine în urechi reverberează jignirea celuilalt, care-ți urlă câtă nedreptate înghiți, cum s-o mai auzi?!

Toată viața asta poate fi când sus, când jos. Eu cred că cei care stăpânesc arta de a trăi s-au prins de alternanța asta sinusoidală și au înțeles că e mai sănătos să trăiești pe la medie. Nici să te dea pe spate tragedia, nici să te extazieze maxim bucuria. Sper să mă satur și eu de caruselul ăsta la un moment dat și să mă priponesc la mijloc.

Mă gândeam azi că scrisul ăsta va rămâne pentru nepoții mei, să mă cunoască. Apoi mi-am dat seama că scrisul ăsta e și pentru ai mei, să mă cunoască și ei. Dar cel mai mult, scrisul ăsta e pentru mine, să mă cunosc eu. Să mă citesc și să mă accept și acolo unde aș vrea să mă șterg. Să mă rotunjesc acolo unde acum sunt colțuroasă. Să mă iubesc acolo unde acum de abia mă-ncumet să pun lanterna că nu prea-mi place ce văd.

Ca să ieși din mulțime, ca să te vadă lumea, trebe să faci ceva extraordinar. Nu e de ajuns să fii tu. Trebe să vii cu ceva nou. De parcă tu nu ești nou deja, diferit deja. Trebe să inventezi ceva nou. Câteodată ceva fain, dacă ai creativitatea care-ți ține spatele, alteori ceva flagrant de grosier, care frizează, ca să te faci remarcat.

E mișto să fii surprins de oameni, de situații, de viață dar când surprinderea devine obișnuiță (ce tare e alăturarea asta de vorbe și concepte!) nu mai e așa de funny. Sau încă nu știu eu să gestionez artificiile astea zilnice.