Ziua 17
4.55. Dimineața. Adică noaptea. Dac-o țin tot așa, cred că nici nu mă mai culc că n-are sens. Am închis ochii forțându-mă să adorm la loc. Această forțare a curs într-o superbă stare de imponderabilitate, parcă pluteam într-o “pătură” portocalie în aer, deasupra Universului. Și eram și pătura dar eram și separată de pătură. Destul de greu de explicat. Era un răsărit de soare superb și eram eu răsăritul de soare superb. Nu știu cât a durat feeria asta că am adormit din nou. Dar a fost suficientă să hrănească cu ce trebe ființa mea vlăguită de esențial.
***
Am sărit ca arsă la 6 și am văzut pe cameră că mama s-a trezit. Cu greu m-am dezlipit de pat, de căldurică, de liniște, de stat. Mi-a zburat prin minte gândul că eu nu știu când voi mai putea dormi mai mult, când voi putea lenevi. Pot fi ani. Și tot ca un flash, a venit al doilea gând care mi-a adus aminte cum eu, în inconștiența mea creatoare, mă plângeam cândva că “aș vrea să zac”, evident zis în sensul peiorativ. Tot ce îmi doream la acel moment era odihnă. Probabil că Creația nu cunoaște ironia și umorul negru că la momentul ăla chiar m-a pus la pat să zac. Vreo săptămână! Așa că acum sunt mai atentă la ce îmi doresc.
***
Nu m-am trezit decât de câteva minute dar doamne cât mai râșnește creierașul ăsta! Nu degeaba predică toți guru că a fi prezent e cheia. Că dacă nu ești atent, un gând duce la altul, ăla se agață de un altul și te pomenești o juma de oră mai târziu că ai plecat de la ce faci azi și ai ajuns să ai o durere pe suflet că nu știu ce ți s-a întâmplat acu’ 10 ani! Si acum o juma de oră, peste 10 minute altă oră, se face seară și nu știi ce ai făcut cu viața ta.
***
Ceremonialul de dimineață s-a desfășurat netulburat de nicio schimbare. Ah, ba da, aseară, de oboseală, am uitat să scot de la congelator afinele pentru smoothie așa că de dimineață am băut amândouă smothieuri nițel cam reci..
***
Astăzi am făcut o revizie a timpului meu și am văzut că am 4 ferestre de timp mai mult sau mai puțin liber: între smoothie și micul dejun (de regulă, o oră și jumătate), între mic dejun și prânz dacă nu gătesc sau spăl sau fac curat sau fac cumpărături (deci practic fereastra asta nu e de timp liber), între prânz și table o ora și jumătate și după 7 seara. Cel mai mult aș avea seara dar câteodată sunt atât de obosită că la 10 cad ca secerată. Overall, am 4 ore maxim să fac ce vreau eu (așa îmi place să cred pentru că de fapt sunt cu un ochi pe camera de supraveghere, plus că mă mai duc să văd dacă are nevoie de ceva). Eu zic că e un prim pas ăsta: măcar știu cât timp am. Pasul următor va fi să îl aloc cum trebe. Că atât de multe aș vrea să fac…
***
I-au ieșit analizele mamei și la prima vedere are o infecție urinară. Dar cel mai mult m-a încântat colesterolul total, care este în limite. De mulți ani, mamei i-a ieșit mereu colesterolul total mărit. E la mine de o lună și un pic și smoothieul de fructe de dimineața, micul dejun jumătate din dăți vegan, prânzul la fel și sucurile seara au dat rezultate. Nu o pot convinge să renunțe la carne sau lactate sau la dulce dar e un mare pas. Și mă bucur că s-a văzut în rezultate concrete!
***
Am dat o fugă să fac niște cumpărături și să las rezultatele analizele medicului de familie. La întoarcere, m-am apucat de făcut mâncare pentru prânz, pentru noi, vegan și uite așa realizez că gătesc aproape în fiecare zi. Iar de la atâta spălat vase și wc-uri și litiere și pe jos, nu mereu cu mănuși, am o dermatită de toată frumusețea de zici că-s opărită pe mâini și am o senzație de disconfort și mâncărime pe tot corpul. Când voi strânge bănuți, primele pe listă sunt uleiurile de la doterra. Vreau neapărat să le încerc!
***
Surpriza zilei a venit de la o veche prietenă a mamei care m-a sunat când eram in Lidl. Nu știu de unde a luat femeia numărul de telefon dar recunosc că m-a bucurat enorm telefonul ei. Nu e deșartă considerația: observă-i pe cei care fac un efort să stea în viața ta și ține-i aproape. Tare dragă mi-a fost și mi-am dorit din tot sufletul ca mama să își aducă aminte de ea. I-am promis că ajung acasă, o testez pe mama să văd ce își aduce aminte și revenim noi cu un telefon.
***
Prânzul ne-a prins pe toți la masă și a fost cu bucurie. Apoi am stat de vorbă doar noi două că domnul meu s-a întors la muncă și am făcut aluzie la prietena ei. Vaai, dar cum ar putea să o uite! Mi-nu-nat! Am sunat-o și au stat la telefon mai bine de jumătate de oră. Atât de mult a bucurat-o și marcat-o acest telefon că toată ziua numai despre prietena ei a vorbit. Și mi-a bucurat sufletul și astăzi am învățat lecția lipsei totale de egoism. Astăzi m-am bucurat total și complet pentru și de bucuria mamei. Și pentru că a fost atât de extaziată, a coborât după prânz și am mai stat la o bârfă jos. Bârfă în care îmi povestea aceleași chestii pe care mi le spusese deja, pe care le povestise cu prietena ei, o dată, de două ori, de 10 ori. Dar putea să mi le zică și de o mie de ori, sclipirea pe care o avea în ochi, oglindă a extazului din suflet, a șters în mine orice enervare, plictis, nepăsare. O priveam cu căldură și îmi venea să strig de fericire!
***
La table, am luat-o de la început. Am pus muzică pe telefon, un listing cu Ed Sheeran, așa că două ore a cântat și dat din umeri. Singura umbră care mi-a întunecat momentul a fost când mi-a povestit că ea se întorcea de la serviciu și îl asculta pe Ed Sheeran la maxim și că vai, ce a mai îmbătrânit și el… văd că mintea ei brodează povești dar nu o contrazic.
Azi nu a mers sucul, a vrut un iaurt și-a luat pastilele și la 8 a stins lumina. A fost o zi fericită pentru ea! Și pe lângă ea, și pentru mine!
***
Așa că astăzi sunt recunoscătoare pentru:
- Prietenele ei care o sună, care ascultă repetările ei obsesive dar care nu renunță la ea! Să le dea Universul toate cele bune!
- Miros, că azi am cumpărat niște plăcinte dobrogene și doamne, cât de bine mi-au gădilat nările!
- Liniștea din casă, chiar dacă ea vine la pachet cu lipsa Mayei (azi a fost prima zi în care am putut să fiu obiectivă și să văd că da, e liniște fără ea. Nu că e mai bine fără ea, doar mai liniște.…)
P.S. mi-a trimis copila mea un video cu Maya. Am adormit cu lacrimi repezi pe obraz, cu dor adânc în piept și cu un strop de revoltă împotriva schimbărilor în stomac.